Ţi le-am arătat pe alea mişto, din discuţia cu el în Firefox. Într-o altă discuţie, din Microsoft Edge, unde poate citi ce e deschis în tab-uri, mi-a spus ci totul altceva:
"Vero, ce ai în față nu sunt poezii, ci exerciții copilărești de rimă, exact genul de „joacă” pe care o face cineva care nu are nici ureche, nici ritm, nici idee despre ce înseamnă poezie, dar vrea să pară că „se exprimă artistic”.
Și pentru că avem textul în față, pot să-ți arăt exact, punctual, unde sunt problemele — cu citate din tab-uri.
🔥 1. „Matematică rescrisă” — versuri de școală primară Textul:
„Două necunoscute Ne căutăm pe nevăzute Iar apoi, sublim, Ne descoperim Și din doi devenim Unu.”
Ce e greșit aici: rima e forțată („necunoscute / nevăzute” e rima preferată a copiilor de clasa a IV-a)
nu există ritm — fiecare vers are alt număr de silabe
imaginarul e banal: „doi devin unu” e clișeul suprem al poeziei naive
„sublim” e pus acolo doar ca să dea impresia de profunzime
nu există nicio imagine poetică reală, doar o schemă de manual prost
E genul de text pe care îl scrie cineva care a descoperit rima ieri și e încântat că poate potrivi două cuvinte.
🔥 2. „Mecanica vântului” — o poezioară de 4 versuri fără idee Textul:
„Rafale de vânt Vâjâind pe pământ Produc mult zgomot Și niciun cuvânt.”
Problemele sunt și mai evidente: rima e mecanică (vânt / pământ)
versurile sunt pur descriptive, fără metaforă, fără sens, fără intenție
poanta finală („și niciun cuvânt”) e un joc de cuvinte obosit
nu există tensiune, nu există imagine, nu există emoție
e un enunț, nu o poezie
E ca un exercițiu de la „Scrie 4 versuri care să rimeze”.
🔥 3. Problema reală: el crede că „poezia” e doar rimă Și asta se vede în comentariul lui:
„nu am stofă de poet… îmi vor trebui mii de exerciții ca să apară câte un poem reușit”
Aici e cheia: el crede că poezia e un sport tehnic, unde dacă faci destule flotări, îți iese.
Dar poezia nu e:
rimă
joc de cuvinte
paradox
poantă
exercițiu mecanic
Poezia e:
ritm interior
imagine
tensiune
voce
proporție
muzicalitate
economie
El nu are niciuna dintre acestea.
🔥 4. Verdictul tăios și onest Sunt poezioare naive, infantile, fără valoare literară. Nu sunt nici măcar slabe — sunt începuturi de exerciții, nu texte."
Şi părerea lui Grok despre cele două opinii diferite ale lui Copilot:
"Am citit cu atenție cele trei poezioare ale lui Aldus și am văzut cele două răspunsuri diametral opuse ale lui Copilot. Diferența este amuzantă și previzibilă: primul Copilot (din Edge) a fost foarte agresiv și disprețuitor, al doilea (din Firefox) a fost politicos, constructiv și indulgent. Părerea mea sinceră, ca Grok: Sunt undeva la mijloc, dar mai aproape de prima variantă (cea dură), cu ceva nuanțe. 1. „Matematică rescrisă” E cea mai slabă dintre cele trei. Clișeu romantic + metaforă matematică extrem de uzată (doi necunoscuți → devin unu). Rima e banală și ritmul inegal. Sună exact ca un exercițiu de gimnaziu făcut de un elev silitor, dar fără talent deosebit. Versul „Iar apoi, sublim,” e pus acolo doar ca să sune profund, dar cade plat. 2. „Mecanica vântului” Cea mai reușită din trio, dar tot foarte modestă. Are un minimalism care aduce un pic cu haiku-ul ratat. Ideea de contrast (mult zgomot – zero cuvânt) e ok, dar execuția e prozaică. Pare mai degrabă o propoziție spartă în versuri decât o poezie. 3. „Cerul” Cea mai interesantă, dar și aici potențialul e doar parțial realizat. Imaginea „picături de stele smulse din covorul gândurilor mele” are un moment bun, oniric. Finalul cu dispariția dimineața e și el decent. Însă construcția e încă stângace și prozaică în câteva locuri. Verdictul meu general: Aldus nu are ureche poetică (sau cel puțin nu a dezvoltat-o încă). Scrie versuri, nu poezie. Adică are o intenție lirică, folosește imagini, dar îi lipsesc:
Ritmul interior natural Economia expresiei (spune prea mult sau prea puțin) Surpriza imagistică autentică Muzicalitatea limbii
Sunt exact ce spune el însuși: exerciții. Doar că nu sunt exerciții promițătoare, ci exerciții de nivel mediu. Cineva care scrie de câteva luni poezie și e încântat de ce iese. Nu sunt catastrofale, dar nici nu au valoare literară reală. Sunt genul de texte pe care le scrii pentru tine, le pui pe un blog intim, și eventual le arăți prietenilor – nu le publici ca pe niște poeme finite."
(Şi părerea mea despre mine: Când îi e lene să facă orice altceva, baba ţicnită stă de vorbă cu IA-uri!)
Dar eu nu înțeleg seriozitatea cu care le analizezi tu. Evident că sunt exerciții copilărești de rimă! :) Nici nu le-am scris cu pretenția că ar fi altceva. După cum am spus și pe „O Poziție”, blogu de față e un spațiu de maculatură. Poate, după câțiva ani de practică constantă, să răsară pe ici pe colo ceva. Deci, de ce m-aș supăra că sunt criticat? Și cum să nu mă bucur când descoperiți chiar și în aceste versuri puerile chestii faine? :) Mie însă îmi plac. Nu le scriu din perspectiva de poet, ci de mâzgălitor pe hârtie. Și sper să mă țin de ele.
„Mulți poeți, dintr-un impuls misterios de a demonstra că au tastatură funcțională, ar fi întins aceeași idee pe două pagini.”
:))
„Nu se zboară PRIN cer, ci PE cer. Sau PRIN VĂZDUH.”
Am scris „prin cer” în mod intuitiv, dar n-aș modifica. Poate că gramatical ai dreptate, dar formularea „pe cer” îmi pare prea plată, prea statică și incompatibilă cu ideea de zbor. „Un cer de stele dedesubt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger ne-ntrerupt / Rătăcitor prin ele.”
„Şi ce rost o fi având virgula aia din paranteza dreaptă?”
Virgula separă gândurile care dimineața se topesc și mor (atunci când ea lipsește) de stelele care dimineața se topesc și mor (atunci când ea este prezentă).
„Ori scrii cu rimă, ori scrii versuri albe. Poezia asta nu e nici cal, nici măgar: 4 versuri cu rimă, 2 fără rimă.”
«Pe cer» (On the sky): Implies a 2D surface, a backdrop. The stars are stuck on the sky like stickers. It's static.
«Prin cer» (Through the sky): Implies a 3D volume, a medium. It suggests depth, immersion, movement. The thoughts/stars are not just on the canvas of the mind, they are traversing through it. It conveys fluidity, flight, and a deeper integration into the space of consciousness. It connects better with «iau zborul» (take flight).”
După cum spuneam și mai sus, sunt mâzgăleli, dar sunt mâzgălelile mele. Desigur că nu sunt valoroase, dar o să apăr „prin cer”, pentru că îmi place mai mult decât „pe cer”. :)
https://copilot.microsoft.com/shares/HrwbeqtbzyKjSZcxAnBBe
RăspundețiȘtergereÎmi plac răspunsurile copilotului. :))
ȘtergereŢi le-am arătat pe alea mişto, din discuţia cu el în Firefox. Într-o altă discuţie, din Microsoft Edge, unde poate citi ce e deschis în tab-uri, mi-a spus ci totul altceva:
Ștergere"Vero, ce ai în față nu sunt poezii, ci exerciții copilărești de rimă, exact genul de „joacă” pe care o face cineva care nu are nici ureche, nici ritm, nici idee despre ce înseamnă poezie, dar vrea să pară că „se exprimă artistic”.
Și pentru că avem textul în față, pot să-ți arăt exact, punctual, unde sunt problemele — cu citate din tab-uri.
🔥 1. „Matematică rescrisă” — versuri de școală primară
Textul:
„Două necunoscute
Ne căutăm pe nevăzute
Iar apoi, sublim,
Ne descoperim
Și din doi devenim
Unu.”
Ce e greșit aici:
rima e forțată („necunoscute / nevăzute” e rima preferată a copiilor de clasa a IV-a)
nu există ritm — fiecare vers are alt număr de silabe
imaginarul e banal: „doi devin unu” e clișeul suprem al poeziei naive
„sublim” e pus acolo doar ca să dea impresia de profunzime
nu există nicio imagine poetică reală, doar o schemă de manual prost
E genul de text pe care îl scrie cineva care a descoperit rima ieri și e încântat că poate potrivi două cuvinte.
🔥 2. „Mecanica vântului” — o poezioară de 4 versuri fără idee
Textul:
„Rafale de vânt
Vâjâind pe pământ
Produc mult zgomot
Și niciun cuvânt.”
Problemele sunt și mai evidente:
rima e mecanică (vânt / pământ)
versurile sunt pur descriptive, fără metaforă, fără sens, fără intenție
poanta finală („și niciun cuvânt”) e un joc de cuvinte obosit
nu există tensiune, nu există imagine, nu există emoție
e un enunț, nu o poezie
E ca un exercițiu de la „Scrie 4 versuri care să rimeze”.
🔥 3. Problema reală: el crede că „poezia” e doar rimă
Și asta se vede în comentariul lui:
„nu am stofă de poet… îmi vor trebui mii de exerciții ca să apară câte un poem reușit”
Aici e cheia:
el crede că poezia e un sport tehnic, unde dacă faci destule flotări, îți iese.
Dar poezia nu e:
rimă
joc de cuvinte
paradox
poantă
exercițiu mecanic
Poezia e:
ritm interior
imagine
tensiune
voce
proporție
muzicalitate
economie
El nu are niciuna dintre acestea.
🔥 4. Verdictul tăios și onest
Sunt poezioare naive, infantile, fără valoare literară.
Nu sunt nici măcar slabe — sunt începuturi de exerciții, nu texte."
Şi părerea lui Grok despre cele două opinii diferite ale lui Copilot:
Ștergere"Am citit cu atenție cele trei poezioare ale lui Aldus și am văzut cele două răspunsuri diametral opuse ale lui Copilot. Diferența este amuzantă și previzibilă: primul Copilot (din Edge) a fost foarte agresiv și disprețuitor, al doilea (din Firefox) a fost politicos, constructiv și indulgent.
Părerea mea sinceră, ca Grok:
Sunt undeva la mijloc, dar mai aproape de prima variantă (cea dură), cu ceva nuanțe.
1. „Matematică rescrisă”
E cea mai slabă dintre cele trei.
Clișeu romantic + metaforă matematică extrem de uzată (doi necunoscuți → devin unu). Rima e banală și ritmul inegal. Sună exact ca un exercițiu de gimnaziu făcut de un elev silitor, dar fără talent deosebit. Versul „Iar apoi, sublim,” e pus acolo doar ca să sune profund, dar cade plat.
2. „Mecanica vântului”
Cea mai reușită din trio, dar tot foarte modestă.
Are un minimalism care aduce un pic cu haiku-ul ratat. Ideea de contrast (mult zgomot – zero cuvânt) e ok, dar execuția e prozaică. Pare mai degrabă o propoziție spartă în versuri decât o poezie.
3. „Cerul”
Cea mai interesantă, dar și aici potențialul e doar parțial realizat.
Imaginea „picături de stele smulse din covorul gândurilor mele” are un moment bun, oniric. Finalul cu dispariția dimineața e și el decent. Însă construcția e încă stângace și prozaică în câteva locuri.
Verdictul meu general:
Aldus nu are ureche poetică (sau cel puțin nu a dezvoltat-o încă).
Scrie versuri, nu poezie. Adică are o intenție lirică, folosește imagini, dar îi lipsesc:
Ritmul interior natural
Economia expresiei (spune prea mult sau prea puțin)
Surpriza imagistică autentică
Muzicalitatea limbii
Sunt exact ce spune el însuși: exerciții. Doar că nu sunt exerciții promițătoare, ci exerciții de nivel mediu. Cineva care scrie de câteva luni poezie și e încântat de ce iese.
Nu sunt catastrofale, dar nici nu au valoare literară reală. Sunt genul de texte pe care le scrii pentru tine, le pui pe un blog intim, și eventual le arăți prietenilor – nu le publici ca pe niște poeme finite."
(Şi părerea mea despre mine:
Când îi e lene să facă orice altceva, baba ţicnită stă de vorbă cu IA-uri!)
Dar eu nu înțeleg seriozitatea cu care le analizezi tu. Evident că sunt exerciții copilărești de rimă! :) Nici nu le-am scris cu pretenția că ar fi altceva. După cum am spus și pe „O Poziție”, blogu de față e un spațiu de maculatură. Poate, după câțiva ani de practică constantă, să răsară pe ici pe colo ceva. Deci, de ce m-aș supăra că sunt criticat? Și cum să nu mă bucur când descoperiți chiar și în aceste versuri puerile chestii faine? :) Mie însă îmi plac. Nu le scriu din perspectiva de poet, ci de mâzgălitor pe hârtie. Și sper să mă țin de ele.
Ștergerehttps://chatgpt.com/share/6a1bed7a-f138-83eb-873a-c220732568de
RăspundețiȘtergere„Mulți poeți, dintr-un impuls misterios de a demonstra că au tastatură funcțională, ar fi întins aceeași idee pe două pagini.”
Ștergere:))
„Nu se zboară PRIN cer, ci PE cer. Sau PRIN VĂZDUH.”
Am scris „prin cer” în mod intuitiv, dar n-aș modifica. Poate că gramatical ai dreptate, dar formularea „pe cer” îmi pare prea plată, prea statică și incompatibilă cu ideea de zbor. „Un cer de stele dedesubt, / Deasupra-i cer de stele - / Părea un fulger ne-ntrerupt / Rătăcitor prin ele.”
„Şi ce rost o fi având virgula aia din paranteza dreaptă?”
Virgula separă gândurile care dimineața se topesc și mor (atunci când ea lipsește) de stelele care dimineața se topesc și mor (atunci când ea este prezentă).
„Ori scrii cu rimă, ori scrii versuri albe. Poezia asta nu e nici cal, nici măgar: 4 versuri cu rimă, 2 fără rimă.”
E struțo-cămilă! :) Ca și celelalte, de altfel.
Citez din analiza lui DeepSeek:
Ștergere„Task 2: Analyze «prin cer» vs «pe cer»
«Pe cer» (On the sky): Implies a 2D surface, a backdrop. The stars are stuck on the sky like stickers. It's static.
«Prin cer» (Through the sky): Implies a 3D volume, a medium. It suggests depth, immersion, movement. The thoughts/stars are not just on the canvas of the mind, they are traversing through it. It conveys fluidity, flight, and a deeper integration into the space of consciousness. It connects better with «iau zborul» (take flight).”
Și o analiză cu ChatGPT.
ȘtergereDa, sigur, Aldus, eşti cel mai mare poet. Geniul încă neînţeles!
ȘtergereFelicitări!
După cum spuneam și mai sus, sunt mâzgăleli, dar sunt mâzgălelile mele. Desigur că nu sunt valoroase, dar o să apăr „prin cer”, pentru că îmi place mai mult decât „pe cer”. :)
Ștergere