Acustică

Era odată un greiere
Atât de mic și plăpând
Încât Dumnezeu trebuia
Să-și aplece urechea până la pământ
Ca să-i audă cântecul.
Într-o zi, brusc,
Greierul a murit.
Și de-atunci universul
A rămas încremenit
În tăcere.

Comentarii

  1. Da, chiar aşa*, seriozitatea n-are ce căuta printre poezii. Ducă-se pe pustii.

    Deci bietul greier a murit.
    Subit.
    Veşnica lui pomenire!
    Dar mă întreb, cu uimire,
    De ce Dumnezeu l-a abandonat,
    De ce nu s-a îndurat
    Să-l ia să-i cânte prin cer?
    De ce n-a fost pişicher?
    Trebuia să-l aducă în rai
    Să-i dea acolo grai,
    Chiar lângă urechea lui surdă.
    Să spulbere încremenirea mută!

    * https://poesis.opozitie.eu/2026/05/cerul.html?showComment=1780255366500#c6968970485799186166

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare