Da, chiar aşa*, seriozitatea n-are ce căuta printre poezii. Ducă-se pe pustii.
Deci bietul greier a murit. Subit. Veşnica lui pomenire! Dar mă întreb, cu uimire, De ce Dumnezeu l-a abandonat, De ce nu s-a îndurat Să-l ia să-i cânte prin cer? De ce n-a fost pişicher? Trebuia să-l aducă în rai Să-i dea acolo grai, Chiar lângă urechea lui surdă. Să spulbere încremenirea mută!
Cred că seriozitatea este binevenită în poezii. Doar că ale mele nu sunt nici pe departe așa ceva. 😉
Mi-ai adus aminte de o lecție de română din clasa a X-a. O colegă a întrebat-o pe profă de ce calul nu l-a scos pe Harap Alb din acel codru des în care s-a afundat și încurcat de n-a mai știut cum să iasă și a fost nevoit să apeleze la serviciile spânului, cu consecința dramatice pentru el. Sau de ce nu l-a trecut în zbor peste acel codru, dacă tot era năzdrăvan. La care eu am răspuns că trebuia să se întâlnească cu spânul. Iar profa a zis: „Ascultă ce zice Aldus!”
De ce nu l-a luat Dumnezeu în cer? Poate pentru că nu era nevoie. Așa mic și ascuns prin firicelele de iarbă de pe pământ, asigura, într-un anume tainic fel, coloana sonoră a întregului univers. Care, atunci când el a murit, a amuțit.
Cât despre întrebarea de ce l-a lăsat Dumnezeu să moară, îmi pare că ceri prea mult de la niște biete versuri care nici măcar rimă nu au. Nu mi-am propus ca acestea să urmeze rigoarea logică cerută de tine. Poate versurile mele mint. Poate neatenția lui Dumnezeu e doar un pretext de a explora ce s-ar petrece în cazul dispariției greierului.
O întrebare care mie unul îmi apare drept mult mai interesantă este cum de a pus Dumnezeu pe seama unei făpturi atât de mici și plăpânde o sarcină atât de mare, muzica universului.
Cititoarea care sunt e de părere că Dumnezeu nu e atât de ageamiu încă să "pună pe seama unei făpturi atât de mici și plăpânde o sarcină atât de mare, muzica universului". Dacă vrea răspunsuri, autorul trebuie să susţină acestă supoziţie a sa cu argumente logice. În vaz contrar: "Pașol, Vidma, na turbinca!"
Nope. Greierul care a murit... din cauza tacerii. Din cauza neauzirii cantecului lui... (asa vreau eu sa interpretez acest poem. Ai tu vreo problema cu asta? 😜)
Interpretează-l cum vrei, dar în opinia mea de cititor care se întreabă „ce-a vrut să zică autorul cu asta” 😀, faptul că universul era vesel și melodios când trăia greierul iar apoi, după ce greierul a dispărut, a amuțit, arată că greierul era, de fapt, coarda vocală a universului. 🙂
Aici, interpretarea ta, coincide cu a mea! 😊 Dar, recunosc ca nu prea ma intreb "ce-a vrut sa spuna autorul" (in general), ci doar ma bucur de lectura si de ce-mi transmite acea... "neinterpretare" 😉😊
Da, chiar aşa*, seriozitatea n-are ce căuta printre poezii. Ducă-se pe pustii.
RăspundețiȘtergereDeci bietul greier a murit.
Subit.
Veşnica lui pomenire!
Dar mă întreb, cu uimire,
De ce Dumnezeu l-a abandonat,
De ce nu s-a îndurat
Să-l ia să-i cânte prin cer?
De ce n-a fost pişicher?
Trebuia să-l aducă în rai
Să-i dea acolo grai,
Chiar lângă urechea lui surdă.
Să spulbere încremenirea mută!
* https://poesis.opozitie.eu/2026/05/cerul.html?showComment=1780255366500#c6968970485799186166
Cred că seriozitatea este binevenită în poezii. Doar că ale mele nu sunt nici pe departe așa ceva. 😉
ȘtergereMi-ai adus aminte de o lecție de română din clasa a X-a. O colegă a întrebat-o pe profă de ce calul nu l-a scos pe Harap Alb din acel codru des în care s-a afundat și încurcat de n-a mai știut cum să iasă și a fost nevoit să apeleze la serviciile spânului, cu consecința dramatice pentru el. Sau de ce nu l-a trecut în zbor peste acel codru, dacă tot era năzdrăvan. La care eu am răspuns că trebuia să se întâlnească cu spânul. Iar profa a zis: „Ascultă ce zice Aldus!”
De ce nu l-a luat Dumnezeu în cer? Poate pentru că nu era nevoie. Așa mic și ascuns prin firicelele de iarbă de pe pământ, asigura, într-un anume tainic fel, coloana sonoră a întregului univers. Care, atunci când el a murit, a amuțit.
Cât despre întrebarea de ce l-a lăsat Dumnezeu să moară, îmi pare că ceri prea mult de la niște biete versuri care nici măcar rimă nu au. Nu mi-am propus ca acestea să urmeze rigoarea logică cerută de tine. Poate versurile mele mint. Poate neatenția lui Dumnezeu e doar un pretext de a explora ce s-ar petrece în cazul dispariției greierului.
O întrebare care mie unul îmi apare drept mult mai interesantă este cum de a pus Dumnezeu pe seama unei făpturi atât de mici și plăpânde o sarcină atât de mare, muzica universului.
La întrebarea care îţi "apare drept mult mai interesantă" trebuie să răspundă ăla care susţine aşa ceva.
ȘtergereEu mă aștept să răspundă cititorul. 🙂
ȘtergereCititoarea care sunt e de părere că Dumnezeu nu e atât de ageamiu încă să "pună pe seama unei făpturi atât de mici și plăpânde o sarcină atât de mare, muzica universului".
ȘtergereDacă vrea răspunsuri, autorul trebuie să susţină acestă supoziţie a sa cu argumente logice. În vaz contrar: "Pașol, Vidma, na turbinca!"
Ioi. Cum de te pricepi așa de bine la poezie și atât de puțin la citit printre rânduri? 🙂 Eu aștept ca cititorul să-și răspundă sie însuși.
ȘtergereBiet greieras... incremenit in tacere...
RăspundețiȘtergereBiet univers, încremenit în tăcere...
ȘtergereNope. Greierul care a murit... din cauza tacerii. Din cauza neauzirii cantecului lui... (asa vreau eu sa interpretez acest poem. Ai tu vreo problema cu asta? 😜)
ȘtergereInterpretează-l cum vrei, dar în opinia mea de cititor care se întreabă „ce-a vrut să zică autorul cu asta” 😀, faptul că universul era vesel și melodios când trăia greierul iar apoi, după ce greierul a dispărut, a amuțit, arată că greierul era, de fapt, coarda vocală a universului. 🙂
ȘtergereAici, interpretarea ta, coincide cu a mea! 😊 Dar, recunosc ca nu prea ma intreb "ce-a vrut sa spuna autorul" (in general), ci doar ma bucur de lectura si de ce-mi transmite acea... "neinterpretare" 😉😊
Ștergere