Criticilor mei
Dragii mei cititori, sunt patru zile de când am deschis acest blog și, la 4 articole publicate până acum, s-au adunat deja 61 de comentarii.[1] În urma interacțiunii cu cei care ați comentat, țin să vă fac câteva precizări.
Spre deosebire de unii dintre voi, eu nu sunt nici poet și nici scriitor. Textele pe care le public aici sunt simple exerciții de dexteritate, într-un caiet de maculatură. Poate, cu timpul, în ani, ele o să înceapă să prindă un contur, dar până atunci sunt scrise din postura unui începător. Ca atare, criticile pe care unii dintre voi mi le-ați adresați, deși utile ca feedback, îmi dau impresia că fie mă priviți drept ceea ce nu sunt, tratându-mă cu aceleași exigențe ca pe un autor de literatură, fie v-a cășunat ceva pe mine.
Oare pe un elev de clasa întâi îl veți certa că la ora de desen nu a pictat Capela Sixtină? În primul rând că nu și-a propus să fie Michelangelo și-n al doilea că nici nu i se poate cere așa ceva. Eu vă spun cu mâna pe inimă că în privința a ceea ce scriu aici mă consider un elev de clasa I. Prin urmare, vă mulțumesc pentru și apreciez latura constructivă a criticilor voastre, dar nu le înțeleg înverșunarea, supărarea sau tușele ironice.
Așadar, v-aș ruga să țineți cont atunci când îmi adresați observații că vorbiți cu o persoană care nu are pretenția paternității asupra unor texte literare, ci doar se joacă și exersează. De exemplu, inițial ultimele două versuri ale poeziei Acustică erau „A rămas amuțit / În tăcere”. Și pentru că mi-am dat seama că ele sunt pleonastice, le-am înlocuit cu „A rămas încremenit / În tăcere”. Aceste versuri nu îmi plac la fel de mult. Dar le-am publicat așa, fără să caut o alternativă, pentru că nu aloc mult timp acestor texte. Ele sunt versuri libere și adeseori spontane, mai mult sau mai puțin inspirate, fără prea multe retușări, fiindcă în faza actuală nu are rost să stau 10 zile șlefuind o poezie de nota 3,74 într-una de nota 3,85. Așa că le public aproape cum îmi vin.
Mai am de făcut niște mențiuni în privința unor cititori care m-au comentat în altă parte.[2] Am observat mai devreme că Renata Carageani a scris despre mine într-un comentariu de pe blogul ei, în dialog cu Dl. Goe, următoarele:
P.S.: E posibil să fi pierdut inaugurarea salonului de versificăreală, deschis de Aldus?! Intitulat de însăși autor „spațiu de maculatură”. Bietul de el, strivit între sensurile cuvintelor din DEX, n-a observat că „maculator” nu e totuna cu „maculatură”. Ba chiar se află cam la aceeași distanță ca „briză” de „brizbiz”. De asemenea, la același eveniment de lansare a maculaturii a fost prezentă, chiar deosebit de prezentă, Vero. Ba chiar și Cotelina, râzăreață și încurajatoare foc!
Țin să precizez că nu am încurcat cele două cuvinte. Blogul de față nu este un maculator, ci un caiet de maculatură. Adică, de texte asupra cărora nu ridic nicio pretenție de calitate artistică sau valoare literară. Sunt doar exerciții de scris. Și, dacă tot veni vorba de dicționar, oare nu era corect „însuși autor” în loc de „însăși autor”?
În răspuns la fragmentul citat mai sus, Dl. Goe a scris:
Nu, nu, n-am pierdut nimic, masochistul din mine nu putea rata așa ceva. Băgasem de seamă că:
… Un păiat apulic, blictisit de broză, și-a cobus un ”plog” nou de boezie, numindu-l foarte insbirat ”Boezis”. Asistat de Chat GBT a redactat câteva boeme de dar și le-a bostat cu vedere la buplic, în beisaj be Boezis. Au venit spontan vaci ca să bască boeme. Vorpa ceea, lac să fie că proaște se adună. Vacile au dat din coadă, iar boetul s-a pucurat și le-a bubat în pot. Habby End, Hapipi! …
P.S. După părerea mea, proliferarea unor asemenea oaze pentru loaze poate fi un fenomen benefic. Cu cât vor sta loazele mai mult în oaze, cu atât mai puțin le va rămâne pentru a polua prin alte părți. Depinde mult și de atitudinea șeptelului.
Aici am un singur lucru să spun, și anume că, dacă nu mă consider și nu sunt un poet sau un scriitor, pot totuși să-mi atribui titlul de autor al acestor texte, pe care le-am redactat fără ajutorul inteligenței artificiale. Iar pe ChatGPT și DeepSeek le-am întrebat ce părere au despre unele dintre ele doar după ce le-am publicat, în răspuns la unele comentarii ale lui Vero, în care mi-a arătat alte analize făcute de diverse modele inteligente, care mi-au trezit curiozitatea. Așadar, sunt texte simple și umile, dar sunt ale mele.
Mulțumesc.
Note de subsol
[1] Am instalat un script care afișează ultimele comentarii. Le puteți vedea dând clic pe butonul de tip burger din stânga-sus, atunci când vă aflați pe pagina principală a blogului. ↩
[2] Ce-i drept, Renata are deocamdată interdicție la comentat pe blogurile mele, din motivul explicat aici. ↩
Comentarii
Trimiteți un comentariu