Criticilor mei

Dragii mei cititori, sunt patru zile de când am deschis acest blog și, la 4 articole publicate până acum, s-au adunat deja 61 de comentarii.[1]  În urma interacțiunii cu cei care ați comentat, țin să vă fac câteva precizări.

Spre deosebire de unii dintre voi, eu nu sunt nici poet și nici scriitor. Textele pe care le public aici sunt simple exerciții de dexteritate, într-un caiet de maculatură. Poate, cu timpul, în ani, ele o să înceapă să prindă un contur, dar până atunci sunt scrise din postura unui începător. Ca atare, criticile pe care unii dintre voi mi le-ați adresați, deși utile ca feedback, îmi dau impresia că fie mă priviți drept ceea ce nu sunt, tratându-mă cu aceleași exigențe ca pe un autor de literatură, fie v-a cășunat ceva pe mine.

Oare pe un elev de clasa întâi îl veți certa că la ora de desen nu a pictat Capela Sixtină? În primul rând că nu și-a propus să fie Michelangelo și-n al doilea că nici nu i se poate cere așa ceva. Eu vă spun cu mâna pe inimă că în privința a ceea ce scriu aici mă consider un elev de clasa I. Prin urmare, vă mulțumesc pentru și apreciez latura constructivă a criticilor voastre, dar nu le înțeleg înverșunarea, supărarea sau tușele ironice.

Așadar, v-aș ruga să țineți cont atunci când îmi adresați observații că vorbiți cu o persoană care nu are pretenția paternității asupra unor texte literare, ci doar se joacă și exersează. De exemplu, inițial ultimele două versuri ale poeziei Acustică erau „A rămas amuțit / În tăcere”. Și pentru că mi-am dat seama că ele sunt pleonastice, le-am înlocuit cu „A rămas încremenit / În tăcere”. Aceste versuri nu îmi plac la fel de mult. Dar le-am publicat așa, fără să caut o alternativă, pentru că nu aloc mult timp acestor texte. Ele sunt versuri libere și adeseori spontane, mai mult sau mai puțin inspirate, fără prea multe retușări, fiindcă în faza actuală nu are rost să stau 10 zile șlefuind o poezie de nota 3,74 într-una de nota 3,85. Așa că le public aproape cum îmi vin.

Mai am de făcut niște mențiuni în privința unor cititori care m-au comentat în altă parte.[2] Am observat mai devreme că Renata Carageani a scris despre mine într-un comentariu de pe blogul ei, în dialog cu Dl. Goe, următoarele:

P.S.: E posibil să fi pierdut inaugurarea salonului de versificăreală, deschis de Aldus?! Intitulat de însăși autor „spațiu de maculatură”. Bietul de el, strivit între sensurile cuvintelor din DEX, n-a observat că „maculator” nu e totuna cu „maculatură”. Ba chiar se află cam la aceeași distanță ca „briză” de „brizbiz”. De asemenea, la același eveniment de lansare a maculaturii a fost prezentă, chiar deosebit de prezentă, Vero. Ba chiar și Cotelina, râzăreață și încurajatoare foc!

Țin să precizez că nu am încurcat cele două cuvinte. Blogul de față nu este un maculator, ci un caiet de maculatură. Adică, de texte asupra cărora nu ridic nicio pretenție de calitate artistică sau valoare literară. Sunt doar exerciții de scris. Și, dacă tot veni vorba de dicționar, oare nu era corect „însuși autor” în loc de „însăși autor”?

În răspuns la fragmentul citat mai sus, Dl. Goe a scris:

Nu, nu, n-am pierdut nimic, masochistul din mine nu putea rata așa ceva. Băgasem de seamă că:

… Un păiat apulic, blictisit de broză, și-a cobus un ”plog” nou de boezie, numindu-l foarte insbirat ”Boezis”. Asistat de Chat GBT a redactat câteva boeme de dar și le-a bostat cu vedere la buplic, în beisaj be Boezis. Au venit spontan vaci ca să bască boeme. Vorpa ceea, lac să fie că proaște se adună. Vacile au dat din coadă, iar boetul s-a pucurat și le-a bubat în pot. Habby End, Hapipi! …

P.S. După părerea mea, proliferarea unor asemenea oaze pentru loaze poate fi un fenomen benefic. Cu cât vor sta loazele mai mult în oaze, cu atât mai puțin le va rămâne pentru a polua prin alte părți. Depinde mult și de atitudinea șeptelului.

Aici am un singur lucru să spun, și anume că, dacă nu mă consider și nu sunt un poet sau un scriitor, pot totuși să-mi atribui titlul de autor al acestor texte, pe care le-am redactat fără ajutorul inteligenței artificiale. Iar pe ChatGPT și DeepSeek le-am întrebat ce părere au despre unele dintre ele doar după ce le-am publicat, în răspuns la unele comentarii ale lui Vero, în care mi-a arătat alte analize făcute de diverse modele inteligente, care mi-au trezit curiozitatea. Așadar, sunt texte simple și umile, dar sunt ale mele.

Mulțumesc.


Note de subsol

[1] Am instalat un script care afișează ultimele comentarii. Le puteți vedea dând clic pe butonul de tip burger din stânga-sus, atunci când vă aflați pe pagina principală a blogului.

[2] Ce-i drept, Renata are deocamdată interdicție la comentat pe blogurile mele, din motivul explicat aici.

Comentarii

  1. Pe un elev de clasa I nu l-ar certa nimeni, Aldus.
    Dar tu câţi ani ai?
    Dacă la vârsta asta scrii poezie ca aici, abţine-te. Sau lasă-ţi încercările pe maculator. Dacă-ţi lipseşte talentul poetic nu e nicio nenorocire şi n-are nimeni de ce să-ţi reproşeze aşa ceva. Nasol e să nu-ţi dai seama, la vârsta ta, că nu-l ai.
    Eu m--am distrat cerând părerile AI-urilor despre poezia ta de clasa I şi, dacă tot le-am cerut, m-am gândit să ţi le şi arăt, să văd cât de în serios le ei.
    Faptul că se găsesc şi oameni care să te aplaude nu e de mirare. Cică "fiecare marfă îşi are prostul ei"; prin extensie, se poate spune asta şi despre articolele de pe bloguri.
    Cât despre faptul că te tot duci pe la Renata şi Goe, care te fac albie de porci (uneori pe bună dreptate), asta spune doar că ai nevoie de atenţie cu orice preţ. Nu--ţi pasă că te iau în balon, tu te bucuri că te iau în seamă, fie şi aşa.
    Azi eu îmi dau singură interdicţie la comentariile de pe blogurile tale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vero, ce-ai pățit?

      Evident că am 6-7 ani și abia am intrat în clasa I. La capitolul ăsta am 6-7 ani. Pentru că tocmai m-am apucat de el, acum câteva zile. Deci, abia am intrat în școală. Sau la grădiniță!

      Iar dacă te referi la vârsta biologică, spune-mi te rog de ce în opinia ta ar fi contraindicat să te apuci de o activitate nouă odată ce ai trecut de un anumit prag biologic? De unde și până unde un adult sau chiar un bătrân de 80 de ani n-ar avea voie sau motive să se apuce de poezie, pictură, șah sau, de fapt, orice altceva? De ce?!?

      Mai departe, ți s-au scurtcircuitat sinapsele. Pentru că îmi ceri să mă mut de aici pe un caiet de exerciții, în condițiile în care te afli tocmai pe caietul respectiv. Și pentru că îmi spui că nu-mi dau seama că n-am talent în comentariile unui articol în care tocmai am scris pe larg că n-am talent. 🙂 Și pentru că îmi faci program de ce bloguri să vizitez în timpul meu liber.

      Ești binevenită să revii oricând, dar te-aș sfătui să te speli cu apă rece înainte. Poate așa îți dai seama că ești nejustificat de agresivă și spui chestii lipsite de orice noimă.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare